neleí, neleiésc, vb. IV (reg.) a netezi (părul); (refl.) a se lustrui prin frecare. Vezi definitia »

obicéi (obicéiuri), s. n. – 1. Uz, practică, stil. – 2. (Înv.) Tradiție, obiceiul pămîntului. – 3. (Înv.) Privilegiu. – 4. (Înv.) Contribuție, impozit. – Var. ob(l)icer(iu). Sl. obyčaj, din učiti „a învăța”, cf. ucenic, năuc (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 219), cf. bg., sb., cr., slov. običaj. Var., rare, arată o încrucișare cu oblici (Tiktin). – Der. obiceinic, adj. (înv., uzual, de stil); obicină, s. f. (înv., obicei), din sl. obyčinu „obișnuit”, sec. XVII; obicinui (azi redus la obișnui), vb. (a se deprinde, a se familiariza; a avea obiceiul; a practica); obicinuelnic, adj. (înv., obișnuit, uzual); obicinuință (var. modernă obișnuință), s. f. (obicei, uz, uzanță; familiaritate); obicinuit (var. obișnuit), adj. (uzual); obicinit, adj. (înv., obișnuit); neobișnuit, adj. (insolit); desobișnui, vb. (a se dezvăța). Vezi definitia »

poderéi, poderéie, s.n. (reg.) 1. platou, podiș, tăpșan mic. 2. poiană, luminiș, ochi de pădure, podei, poieniș. 3. movilă. Vezi definitia »

bárba-cáprei (plantă) (-ca-prei) s. f. art., g.-d. art. bắrbii-cáprei Vezi definitia »

caznacéi s.m. (înv.) casier (la armată). Vezi definitia »