ISPITÍT, -Ă, ispitiți, -te, adj. 1. Ademenit, sedus. 2. (Înv.; despre oameni) Încercat², experimentat. – V. ispiti. Vezi definitia »

obosit, -ă, obosiți, -te adj. 1. (adol.) de calitate inferioară. 2. (fig.) slab. 3. beat. 4. (d. obiecte) uzat. Vezi definitia »

tălmăcit, -ă, tălmăciți, -te adj. (intl.) care cunoaște din auzite unele procedee, dar nu le poate aplica. Vezi definitia »

arhimandrít (arhimandríți), s. m. – Călugăr ortodox cu slujbă înaltă pe lîngă un episcop; adesea este și stareț al unei mănăstiri. Ngr. ἀρχιμανδρίτης, de la μάνδρα „mănăstire” în parte prin intermediul sl. archimandritŭ (Murnu 7). – Der. arhimandrie, s. f. (titlu de arhimandrit), din ngr. ἀρχιμανδρεία. Vezi definitia »

WOLFRAMÍT s.n. Wolframat natural de fier și de mangan. (din germ. Wolframit) Vezi definitia »