BÚTURĂ, buturi, s. f. (Reg.) 1. Butuc (1); buturugă. 2. Bucată de lemn cu noduri și cu alte defecte, care se despică și se prelucrează și este considerată ca sortiment inferior al lemnului de foc; ciot. 3. Trunchi scorburos; butoarcă. [Var.: bútur, búture s. m.] – Cf. butuc. Vezi definitia »

SACÓȘĂ s. f. mic sac de mână, pentru cumpărături. (< fr. sacoche) Vezi definitia »

TRAVERSÁDĂ s. f. traversare efectuată de o navă între două porturi maritime sau oceanice situate pe maluri opuse. (< it. traversata) Vezi definitia »

VĂCĂREÁSĂ, văcărese, s. f. Văcăriță. – Văcar + suf. -easă. Vezi definitia »

SÚLTĂ s.f. Sumă de bani care, într-un partaj sau într-un schimb, compensează diferența de valoare a părții din moștenire cuvenite sau a bunurilor schimbate. [< fr. soulte]. Vezi definitia »