maníță (-țe), s. f. – Postav de lînă. Ngr. μανίτσα „manșon” (Scriban). Sec. XIX, înv. Vezi definitia »

FLOCOȘÍCĂ, flocoșele, s. f. 1. Plantă erbacee din familia gramineelor, acoperită cu peri moi, cu frunze lungi, cu flori alburii sau roșietice (Holcus lanatus). 2. (La pl.) Plantă erbacee din familia compozeelor, cu frunze lanceolate și flori alb-gălbui (Filago arvensis). 3. (La pl.) Plantă erbacee cu frunzele și tulpina păroase și flori mari roșii-purpurii (Lychius coronaria). – Flocoasă + suf. -ică. Vezi definitia »

lenevită s. f. sg. (șc., iron.) boală imaginară, inventată ca scuză pentru absențe. Vezi definitia »

BULBOÁNĂ, bulboane, s. f. Vâltoare. – Din bulb[uc] + suf. -oană. Vezi definitia »

obicínă, obicíni, s.f. (înv.) 1. obicei. 2. practică religioasă, ritual. Vezi definitia »