RECIPIENDÁR, -Ă, recipiendari, s. m. și f. (Înv.) Persoană care urma să fie primită (în mod solemn) într-o societate constituită: p. ext. persoană desemnată pentru un titlu, o funcție etc. [Pr.: -pi-en-] – Din fr. récipiendaire. Vezi definitia »

UNIPOLÁR, -Ă adj. 1. (fiz.) cu un singur pol. 2. (biol.) cu creșterea pe o singură parte. (< fr. unipolaire) Vezi definitia »

ANASTASIMATÁR, anastasimatare, s. n. Carte care cuprinde cântări bisericești duminicale despre învierea lui Hristos. Noul anastasimatar de Anton Pann. – Ngr. anastasimon + suf. -at-ar. Vezi definitia »

AUTOGESTIONÁR, -Ă adj. Care are gestiune sau administrare proprie. [< auto¹- + gestionar]. Vezi definitia »

SPĂTÁR², spătari, s. m. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Dregător la curtea domnească care purta la ceremonii sabia și buzduganul domnului, iar mai târziu avea comanda cavaleriei. ◊ Mare spătar = comandant suprem al armatei în lipsa domnului. – Din ngr. spathários. Vezi definitia »