Definita cuvantului branhie
BRÁNHIE, branhii, s. f. Organ extern de respirație al unor animale acvatice (pești, raci etc.). – Fr. branchies (lat. lit. branchiae).
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu branhie
CORDOPEXÍE s. f. fixare prin operație a coardelor vocale la cartilajul tiroid. (< fr. chordopexie) Vezi definitia »
OSMOMETRÍE s.f. Parte a fizicii care tratează despre determinarea presiunilor osmotice. [Gen. -iei. / < fr. osmométrie]. Vezi definitia »
cazaclíe, cazaclíi, s.f. (înv.) căciulă neagră cu fundul de postav alb, în formă de stup; căciulă de cazacliu (v.). Vezi definitia »
ENUCLEÁȚIE, enucleații, s. f. Enucleare. [Pr.: -cle-a-] – Din fr. énucléation. Vezi definitia »
DACTILOFAZÍE s. f. (Psih.) Dactilologie. – Din fr. dactylophasie. Vezi definitia »