BORDÉI, bordeie, s. n. 1. Încăpere săpată (pe jumătate) în pământ și acoperită cu pământ, paie sau stuf. 2. P. ext. Locuință mică, rudimentară, sărăcăcioasă. – Et. nec. Vezi definitia »

BREI s. m. (Bot.) 1. Plantă erbacee cu flori verzui (Mercurialis perennis). 2. Trepădătoare. – Bg. brei. Vezi definitia »

castéi, castéie, s.n. (reg., înv.) castel. Vezi definitia »

ocléi(-i), s. m. – Obleț (Alburnus lucidus). Pol. oklej, rus. ukleja (Tiktin). Vezi definitia »

ANDREI (sec. 17-18), zugrav român. A lucrat la mănăstirile Hurezi, Polovragi ș.a. Exponennt al stilului brîncovenesc. Vezi definitia »