ISTÓRIE s.f. 1. Procesul obiectiv al dezvoltării fenomenelor în natură și în societate. 2. Știință care studiază dezvoltarea complexă a societății omenești, a unui popor, urmărind-o cronologic ca un proces unitar, desfășurat pe baza unor legi obiective; (p. ext.) știință care se ocupă cu studiul apariției și dezvoltării faptelor dintr-un anumit domeniu. ♦ Scriere care cuprinde expunerea critică a unor fapte istorice. 3. Povestire, narațiune. [Gen. -iei. / < lat., gr. historia]. Vezi definitia »

STOMATOSCOPÍE s.f. Metodă de examinare a mucoasei cavității bucale cu ajutorul stomatoscopului. [Gen. -iei. / cf. fr. stomatoscopie, germ. Stomatoskopie < gr. stoma – gură, skopein – a privi]. Vezi definitia »

ALEGORÍE, alegorii, s. f. Procedeu artistic constând în exprimarea unei idei abstracte prin mijloace concrete. – Fr. allégorie (lat. lit. allegoria). Vezi definitia »

LOHIOMETRÍE s. f. tulburare prin retenția lohiilor în uter, în cursul lăuziei. (< fr. lochiométrie) Vezi definitia »

HIDROMANȚÍE s. f. pretinsă artă de a prevesti viitorul prin cercetarea apei. (< lat. hydromantia, fr. hydromancie) Vezi definitia »