ARCULÉȚ, arculețe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui arc. Vezi definitia »

CĂLĂRÉȚ, -EÁȚĂ, călăreți, -e, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care călărește, (sportiv) care practică călăria. ♦ (Înv.) Călăraș (1). 2. S. m. Denumire dată unor piese și instrumente: a) placă mică de metal care se prinde în partea superioară a unei fișe dintr-o cartotecă de bibliotecă sau de contabilitate; b) mică piesă de sârmă de forma literei U, care se așază răsturnată pe brațele unei balanțe pentru a obține echilibrul; c) mică piesă de sârmă îndoită în formă de U, care servește la închiderea unui circuit; d) bară scurtă de oțel și de beton, folosită ca armătură suplimentară în zona de reazem a unei grinzi de beton armat. – Lat. caballaricius. Vezi definitia »

pălăcrínț, pălăcrínți, s.m. (reg.) petec de forma unui pătrat sau romb pus la răscroiala de la subsuoara cămășilor țărănești; palhă. Vezi definitia »

DODOLÉȚ, -EÁȚĂ, dodoléți, -e, adj. 1. Rotund. 2. Lucios. (din dodă) Vezi definitia »

GABLONȚ, gablonțuri, s. n. v. gablonz. Vezi definitia »