PIRIDÍNĂ s.f. Substanță organică lichidă, fără culoare și cu miros neplăcut, care se găsește în uleiul de oase și în gudron. [< fr. pyridine]. Vezi definitia »

CHIÁSMĂ s. f. încrucișare a două formații anatomice (tendoane, nervi). ◊ punct intracranian în care se întretaie fibrele nervilor optici ◊ (biol.) aranjare în cruce a cromatidelor în meioză. (< fr. chiasma, gr. khiasma) Vezi definitia »

GALACTOPOIÉZĂ s. f. galactogeneză. (< fr. galactopoïèse) Vezi definitia »

báscă³ (limbă) s. f., g.-d. art. báscei Vezi definitia »

MĂCIÚCĂ, măciuci, s. f. 1. Bâtă mare, mult îngroșată (și adesea ferecată) la un capăt; chilom; măciulie. ◊ Expr. A i se face (sau a i se pune, a i se zbârli cuiva) părul (sau chica) măciucă = a fi cuprins de o spaimă puternică, a se îngrozi, a se înspăimânta. 2. Parte îngroșată și rotunjită a capătului unui ciomag sau, p. ext., a altor obiecte. ♦ P. ext. Lovitură dată cu măciuca (1). 3. (Bot.; pop.) Capsulă. 4. (Sport) Aparat de gimnastică, de forma unei măciuci (1), cu care se execută exerciții de mobilitate, de îndemânare etc. – Lat. *matteuca. Vezi definitia »