OPÁIȚ, opaițe, s. n. 1. Lampă mică, primitivă, care luminează cu ajutorul unui fitil introdus într-un recipient umplut cu seu, ulei sau untură. 2. Numele a două plante erbacee anuale sau perene cu tulpina păroasă, dintre care una cu florile albe, rar trandafirii, care se deschid seara, răspândind un miros plăcut (Melandryum pratense), iar alta cu frunzele păroase și cu florile albe (Melandryum nemorale). [Pr.: -pa-iț. – Var.: opáieț s. n., opáiță s. f.] – Cf. sl. opajecĩ, rom. văpaie. Vezi definitia »

slonuléț, slonuléțe, s.n. (înv. și reg.) șopron mic, șopronel, sloneci, slonișor. Vezi definitia »

cuculeț, cuculeți s. m. (dim.) penis (la copiii mici). Vezi definitia »

prânzuléț, prânzuléțe, s.n. 1. (înv. și reg.) prânz modest, dejun superficial; prânzuc, prânzișor, prânzuț. 2. (reg.) pomană. Vezi definitia »

CUARȚ, cuarțuri, s. n. Bioxid natural de siliciu, care se găsește în roci în stare neconsolidată (ca nisip) sau în formă de cristale hexagonale, transparente și incolore (în stare pură) sau diferit colorate (când conțin și substanțe străine), utilizat în tehnică, în industria optică, în industria materialelor refractare, la bijuterii etc. [Var.: cvarț s. n.] – Din germ. Quarz, fr. quartz. Vezi definitia »