ȚARÍSM s. n. formă de guvernare monarhică, în Rusia, în care puterea supremă, absolută, aparținea țarului; regimul țarist. (< rus. țarizm, fr. tsarisme) Vezi definitia »

HEGELIANÍSM s. m. doctrina lui Hegel, potrivit căreia principiul fundamental, activ, al lumii îl constituie „spiritul absolut”, o rațiune universală independentă de subiectul uman, pe care o consideră substanța și demiurgul realului. (< fr. hégélianisme) Vezi definitia »

PAVLOVÍSM s. n. orientare în medicină și psihologie bazată pe descoperirile lui Pavlov privind activitatea sistemului nervos central, pe interpretarea unității funcționale a organismului și a relațiilor dintre acesta și mediu. (< fr. pavlovisme) Vezi definitia »

COOPERATÍSM s. n. 1. sistem economic care atribuie un rol important cooperației. 2. curent în economie potrivit căruia capitalismul ar putea fi înlocuit cu un nou regim social-economic, pe cale pașnică, prin generalizarea treptată a cooperației de consum. (< fr. coopératisme) Vezi definitia »

SILABÍSM s.n. Sistem de scriere în care fiecare silabă este reprezentată printr-un semn. [< fr. syllabisme]. Vezi definitia »