TÁSĂ s.f. (Rar) Ceașcă, cană. [< fr. tasse] Vezi definitia »

AMITÓZĂ s. f. diviziune celulară directă, fără cromozomi; sciziparitate. (< fr. amitose) Vezi definitia »

SIAMÉZĂ s.f. Fotoliu dublu cu spătarele îndreptate în sens opus. [Pron. si-a-. / < Siam + -ez, cf. fr. siamoise]. Vezi definitia »

ȘTIÚCĂ, știuci, s. f. Pește răpitor de apă dulce, cu corpul lung, aproape cilindric, cu gura mare înarmată cu mulți dinți și cu botul turtit ca ciocul de rață; mârliță (Esox lucius). ◊ Compus: știucă-de-mare = pește de 50-80 cm, cu corpul asemănător cu al șarpelui, cu spinarea verzuie și pântecele alb, cu gura în forma unui cioc lung (Belone belone). – Din bg., scr. štuka. Vezi definitia »

INULÁZĂ s.f. Diastază care transformă inulina în fructoză. [< fr. inulase]. Vezi definitia »