Definita cuvantului bucă
BÚCĂ, buci, s. f. 1. Fesă. 2. Fiecare dintre cele două părți cărnoase ale feței omului, de la tâmplă în jos. – Lat. bucca „gură”.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu bucă
OPTOELECTRÓNICĂ s. f. Ramură a electronicii care se ocupă de producerea, măsurarea și folosirea radiației electromagnetice din domeniul optic, precum și de conversia acestei radiații în semnal electric. – Din fr. optoélectronique. Vezi definitia »
TRICOCEFALÓZĂ s.f. Boală provocată de tricocefali, care se manifestă prin tulburări digestive. [< fr. trichocéphalose]. Vezi definitia »
cucoană-chifteríță s.f. (reg.) coropișniță. Vezi definitia »
LECTÚRĂ, lecturi, s. f. Faptul de a citi1; citit, citire. ◊ Sală de lectură = încăpere amenajată pe lângă o bibliotecă, în care publicul poate citi cărți, reviste etc. Lectură particulară = cărțile citite de un elev în afara manualelor. – Din fr. lecture, lat. lectura. Vezi definitia »
pațachínă (pațachíne), s. f. – 1. Roibă (Rhamnus fragula). – 2. Prostituată, tîrfă. Pentru primul sens cf. sb. pasjakovina (Candrea, GS, VI, 324); sensul al doilea, dificil din punct de vedere semantic, ar putea fi o apropiere întîmplătoare, pornind de la o formație expresivă, ca moțochină. Vezi definitia »