Definita cuvantului bucium
BÚCIUM1, buciume, s. n. Instrument muzical de suflat în forma unui tub conic, lung, făcut din coajă de tei sau din lemn și folosit în special de ciobani pentru chemări și semnale; tulnic. ♦ Sunet scos cu acest instrument. [Var.: (reg.) búcin s. n.] – Lat. bucinum.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu bucium
CALDÁRIUM s.n. Sală de aburi în băile romane. [Pron. -ri-um. / < lat., fr. caldarium]. Vezi definitia »
CVÁNTUM s.n. v. cuantum. Vezi definitia »
CVÓRUM, cvorumuri, s. n. Număr minim de membri necesar, potrivit legii, pentru ca o adunare să fie valabil constituită sau să poată lua o hotărâre valabilă. – Cuv. lat. Vezi definitia »
CASTORÉUM s. n. secreție odorantă a castorului, folosit în farmacie și cosmetică. (< fr. castoréum, lat. castoreum) Vezi definitia »
huciúm s.n. (reg.) boleșniță, epidemie. Vezi definitia »