răboj, răbojuri s. n. (intl.) 1. cazier judiciar, antecedente penale. 2. scrisoare. Vezi definitia »

carbój, carboáje, s.n. (reg.) cujbă (lemnul încovoiat al luntrii). Vezi definitia »

RĂBÓJ, răbojuri, s. n. 1. Bucată de lemn în formă cilindrică sau paralelipipedică pe care, în trecut, se însemnau, prin crestături, diferite calcule, socoteli (zilele de muncă, banii datorați, numărul vitelor etc.). ◊ Expr. A șterge de pe răboj = a da uitării; a ierta. (Reg.) A crede după răboj = a crede tot ce se spune. A(-și) ieși (sau a scoate pe cineva) din răboj (afară) = a (se) supăra. 2. (Pop.) Socoteală, calcul. Pierdusem răbojul timpului. ◊ Expr. A i se uita cuiva răbojul = a i se uita numărul anilor. 3. Crestătură făcută, ca semn distinctiv, la urechea unei vite. [Var.: răbúș s. n.] – Din bg., scr. raboš. Vezi definitia »

DAIBÓJ s. n. (Fam.; în expr.) Pe daiboj = pe nimica toată, pe gratis, degeaba. A umbla cu daibojul = a cere de pomană, a umbla cu cerșitul. – Din bg. daj bože. Vezi definitia »

Pvoj4X <a href=„http://wspwqhzwddmy.com/”>wspwqhzwddmy</a>, [url=http://hppkoynqdfyl.com/]hppkoynqdfyl[/url], [link=http://xupcqeissuwr.com/]xupcqeissuwr[/link], http://qxlxmrgmefkh.com/ Vezi definitia »