GOLIÁRD s.n. Nume dat poeților medievali de limbă latină, rătăcitori, care celebrau în poeziile lor bucuria de a trăi, într-un spirit libertin, adesea satiric, trădând resentimentele unor inși certați cu morala societății timpului. ♦ Student medieval. [Pron. -li-ard. / < fr. goliard, it. goliardo, cf. v.fr. gouliard < lat.t. familia Goliae – familia lui Goliat]. Vezi definitia »

bord (-duri), s.n. – Margine din stânga sau din dreapta a unei ambarcațiuni (mari). – Var. bor, s.n. (margine răsfrântă a calotei pălăriei). Fr. bord. – Der. bordură, s.f., din fr. bordure; deborda, vb., din fr. déborder. Vezi definitia »

PLIURD, -Ă, pliurzi, -de, adj. (Reg.; despre oameni) Lipsit de judecată; prost; zăpăcit. – Et. nec. Vezi definitia »

TETRACÓRD, tetracorduri, s. n. 1. Liră antică cu patru coarde. 2. Șir de patru sunete dintr-o scară muzicală. – Din fr. tétracorde. Vezi definitia »

PERICÓRD s.n. Învelișul notocordului. [< engl. pericord]. Vezi definitia »