LIZÍNĂ s. f. 1. aminoacid indispensabil creșterii. 2. enzimă care poate dizolva un element celular sau tisular ori un germen microbian. (< fr. lysine) Vezi definitia »

FRIGOTÉHNICĂ s. f. ramură a termotehnicii care studiază tehnica producerii și utliizării frigului. (< fr. frigotechnique) Vezi definitia »

BALTICĂ, Marea ~, mare continentală a Oc. Atlantic, în N Europei; comunică cu Marea Nordului prin str. Skagerrak și Kattegat; 419 mii km². Ad. medie: 86 m; ad. max.: 470 m. Formează trei mari golfuri: Finic, Botnic și Riga. Salinitate redusă (8-11‰). Numeroase ins. și arh.: Aland, Bornholm, Gotland, Rügen, Saaremaa. În ea se varsă Neva, Dvina de Vest, Vistula, Oder ș.a. Navigație intensă. Porturi pr.: St. Petersburg, Tallin, Riga, Gdańsk, Szczecin, Copenhaga, Stockholm, Malmö ș.a. Pescuit. Unită cu Marea Albă prin intermediul L. Onega și rîului Neva, printr-un canal navigabil (1933) cu 19 ecluze și 227 km lungime. Vezi definitia »

VÓTCĂ, votci, s. f. Rachiu foarte tare, făcut din alcool de cereale și din apă cu duritate scăzută. [Var.: vódcă, vútcă s. f.] – Din rus. vodka. Vezi definitia »

PLÁTCĂ², plătci, s. f. Partea de sus a unei cămăși bărbătești, a unei rochii, a unei bluze etc., croită separat de rest și de care se prinde gulerul. – Din rus. platka. Vezi definitia »