depresiune carstică închisă, cu aspect alungit, delimitată de versanți abrupți, având fund plat, acoperit cu aluviuni, în care s-au adâncit organisme fluviatile a căror apă dispare în ponoare (unele pot adăposti și lacuri). Vezi definitia »

SECȚIÚNE s.f. 1. Faptul de a secționa; tăietură (transversală) făcută într-un corp, într-un sistem tehnic etc.; locul unde s-a făcut această tăietură. ♦ Curbă obținută prin intersectarea unei suprafețe cu un plan. ♦ Suprafață care apare la întretăierea dintre un plan și un sistem tehnic sau natural. 2. Desen care reprezintă detaliile unui corp care se găsesc la suprafața obținută dacă s-ar tăia acel corp cu un plan. 3. (Mat.) Intersecție a două mulțimi. 4. V. secție. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. section, lat. sectio < secare – a tăia]. Vezi definitia »

SUMISIÚNE s. f. supunere, ascultare. (< fr. soumission, lat. submissio) Vezi definitia »

INGESTIÚNE s.f. v. ingestie. Vezi definitia »

DISCUȚIÚNE s.f. v. discuție. Vezi definitia »