Definita cuvantului carei
CAREI, oraș în jud. Satu Mare, în C. Iezerului; 28.884 loc. (1991). Nod feroviar. Expl. de nisipuri metalurgice și argile. Termocentrală. Constr. de mașini și utilaje tehnologice pentru ind. metalurgică, chimică. Fabrici de cărămidă, de încălț., de tricotaje și conf., fire de bumbac, in și cînepă, de covoare, de mobilă și alim. (conserve, zahăr și produse zaharoase, uleiuri vegetale, brînzeturi, unt, biscuiți; fermentarea tutunului; morărit); reparații de mașini și utilaje. Mănăstirea piariștilor (sfîrșitul sec. 18), castelul Károly (1794, reamenajat în 1894), azi muzeu. Bisericile Sf. Arhanghelii (sec. 18), ruteană (1738), reformată (1746-1792). Monumentul ostașului român de Vida Gheza (1964). Parc dendrologic (15 ha). Stațiune balneoclimaterică termală locală. Vestigii arheologice ce atestă o locuire neîntreruptă, începînd din Neolitic pînă în sec. 4. Mneționat documentar la 1320, iar ca oraș și centru meșteșugăresc în 1459. La 25 oct. 1944, armata română în cooperare cu cea sovietică a eliberat orașul izgonind ultimele trupe hitleriste-horthyste de pe terit. românesc.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu carei
TOMĂGÉI s.m. PASTE DE CASA. FAINA AMESTECATA CU PUTINA APA PINA SE OBTINE CONSISTENTA UNOR „ZDRENTE”.SE PUN IN LAPTE SI SE FIERB (MOLDOVA) Vezi definitia »
CIUVÉI, ciuveie, s. n. v. CIOVEI. Obiect casnic, în special vas (de lemn); unealtă veche. [Var.: ciuvéi s. n.] – [DLRM] Vezi definitia »
PORTCHÉI s. n. etui de piele cu un inel de metal în care se păstrează cheile. (după fr. porte-clefs) Vezi definitia »
obicéi (obicéiuri), s. n. – 1. Uz, practică, stil. – 2. (Înv.) Tradiție, obiceiul pămîntului. – 3. (Înv.) Privilegiu. – 4. (Înv.) Contribuție, impozit. – Var. ob(l)icer(iu). Sl. obyčaj, din učiti „a învăța”, cf. ucenic, năuc (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 219), cf. bg., sb., cr., slov. običaj. Var., rare, arată o încrucișare cu oblici (Tiktin). – Der. obiceinic, adj. (înv., uzual, de stil); obicină, s. f. (înv., obicei), din sl. obyčinu „obișnuit”, sec. XVII; obicinui (azi redus la obișnui), vb. (a se deprinde, a se familiariza; a avea obiceiul; a practica); obicinuelnic, adj. (înv., obișnuit, uzual); obicinuință (var. modernă obișnuință), s. f. (obicei, uz, uzanță; familiaritate); obicinuit (var. obișnuit), adj. (uzual); obicinit, adj. (înv., obișnuit); neobișnuit, adj. (insolit); desobișnui, vb. (a se dezvăța). Vezi definitia »
cușeí, cușeiésc, vb. IV (reg.) a gusta, a bea puțin. Vezi definitia »