TARÁBĂ, tarabe, s. f. 1. Masă improvizată pe care negustorii ambulanți își expun și își vând marfa la târguri, în piețe sau pe străzi. ◊ Loc. adj. (Depr.) De tarabă = mahalagesc, trivial. 2. Tejghea (de cârciumă) la care stă negustorul. – Tc. tarab. Vezi definitia »

STERÍNĂ, sterine, s. f. (Chim.) Sterol. – Din germ. Sterine. Vezi definitia »

HIDRÚRĂ s.f. (Chim.) Combinație între hidrogen și un alt element. [< fr. hydrure]. Vezi definitia »

PERSULFÚRĂ s.f. (Chim.) Compus care conține o mare cantitate de sulf. [< fr. persulfure]. Vezi definitia »

chínă, chíne, s.f. (reg.) căpătâiul, scaunul urzitoarei. Vezi definitia »