PREFECTÚRĂ, prefecturi, s. f. 1. (În Roma antică) Oraș sau municipiu lipsit de dreptul de a-și alege magistrați. 2. Instituție care constituie forul administrativ și polițienesc suprem dintr-un județ, reprezentând aici puterea centrală; clădire în care își are sediul această instituție. 3. Funcția de prefect; timpul cât prefectul își exercită această funcție. – Din lat. praefectura, fr. préfecture. Vezi definitia »

BẤTĂ, bâte, s. f. Băț lung și gros (cu măciulie la un capăt); ciomag, botă², ceatlău. – Et. nec. Vezi definitia »

ZOÁLĂ, zoale, s. f. (Reg.) Trudă, osteneală; strădanie, frământare. ♦ Ceartă, gâlceavă. [Pr.: zoa-] Vezi definitia »

coroábă, coroábe, s.f. (reg.) 1. fruct al unui mărăcine; porumbă, porumbea. 2. plantă ierboasă, păroasă, cu flori mari, albastre-violacee; busuioc-de-pădure, iarbă-neagră. 3. busuioc sălbatic. 4. cartof. Vezi definitia »

TRINITROCELULÓZĂ s. f. fulmicoton. (< fr. trinitrocellulose) Vezi definitia »