DISCRÉT, -Ă adj. 1. Care poate păstra un secret, o taină. ♦ Rezervat, reținut (în purtări, în vorbe). ♦ (Mat.; despre mărimi) Format din unități distincte (în opoziție cu cele continue); (fil.) discontinuu. 2. (Fig.) Greu, puțin perceptibil. // adv. Fără să atragă atenția. [< fr. discret, it. discreto, cf. lat. discretus – separat]. Vezi definitia »

geanabét (geanabéți), s. m. – Tont, prost, netot. – Var. genabet. Tc. cenabet „om necurat” (Șeineanu, II, 187; Ronzevalle 70), cf. ngr. τζαναμπέτης, alb. șb. ğenabet, bg. dženabet. Vezi definitia »

pachet (pachéte), s. n. – Legătură, pac, boccea; balot. Fr. paquet, cf. tc., rus. paket. – Der. împacheta, vb. (a ambala); despacheta, vb. (a dezambla). Vezi definitia »

STRATOJÉT s. n. avion stratosferic cu reacție. (< engl. stratojet) Vezi definitia »

MASORÉT s. m. învățat evreu care a participat la vocalizarea și accentuarea textului Bibliei. (< fr. massorète) Vezi definitia »