Definita cuvantului buhai
BUHÁI2, buhaiuri, s. n. Instrument muzical popular folosit de colindători în ajunul anului nou, format dintr-o putinică cu fund de piele, prin care trece un smoc de păr de cal care se trage producând un sunet asemănător cu mugetul unui taur. [Pl. și: buhaie] – Din buhai1.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu buhai
puhái, puhái, s.m. (reg.) corcoduș. Vezi definitia »
brai, bráie, s.n. (reg.) băț de lemn, rotund și gros pentru bătut brânza; drug de fier pentru îndesit făina la moară. Vezi definitia »
STRAI2, straiuri, s. n. Parâmă de oțel sau de cânepă cu care se leagă partea superioară a catargului de proră. – Din it. straglio. Vezi definitia »
GRAI, graiuri, s. n. 1. Glas, voce. ◊ Loc. adv. Într-un grai = într-un glas, toți deodată. ◊ Expr. A prinde (sau a da) grai = a începe sau a se hotărî să vorbească. A-i pieri (sau a-și pierde) graiul = a nu mai putea să vorbească (de emoție, de frică etc.), a amuți; a nu mai avea ce să spună. 2. Facultatea de a vorbi. ◊ Loc. adv. Prin viu grai = oral. 3. Limbă. ♦ Fel de a vorbi. 4. Unitate lingvistică subordonată dialectului, caracteristică pentru o regiune mai puțin întinsă; p. ext. dialect. 5. (Rar) Vorbă, cuvânt. – Din grăi (derivat regresiv). Vezi definitia »
cifái s.n. (reg.) pietriș. Vezi definitia »