LACÚNĂ s. f. 1. spațiu gol în interiorul unui corp; lipsă. ◊ (fig.) ceea ce lipsește ca un lucru să fie considerat complet. ◊ întrerupere într-un text. 2. spațiu mare umplut cu aer din limbul frunzelor. 3. spațiu prin care trece lichidul circulant la unii viermi și moluște. 4. (fiz.) nod al unei rețele cristaline, din care lipsește atomul, ionul sau molecula respectivă. 5. lipsa depozitelor sedimentare dintr-o serie stratigrafică, datorită exondării sau eroziunii unor straturi. (< fr. lacune, lat. lacuna) Vezi definitia »

ALIZARÍNĂ s. f. Substanță colorantă roșie, extrasă odinioară din rădăcina roibei, azi fabricată în mod sintetic. – Fr. alizarine. Vezi definitia »

ALABANDÍNĂ s. f. Sulfură naturală de mangan, compactă, negricioasă, cu luciu metalic. – Din fr. alabandine. Vezi definitia »

ȚĂCĂNITÚRĂ, țăcănituri, s. f. Țăcănit¹. – Țăcăni + suf. -tură. Vezi definitia »

HECTOSECÚNDĂ s. f. timp scurs de 100 de secunde. (< hecto- + secundă) Vezi definitia »