UTRÍCULĂ s. f. / utrícul s. m. 1. cavitate mică în țesătura celulară a plantelor; bășicuță plină cu aer care face să plutească pe apă unele plante acvatice. ◊ înveliș al fructului, din concreșterea bracteelor. 2. formație anatomică în formă de sac. ◊ una dintre cele două părți ale vestibulului urechii. (< fr. utricule, lat. utriculus) Vezi definitia »

STÍMĂ, stime, s. f. Sentiment de prețuire (plină de respect) determinat de meritele sau de calitățile cuiva sau a ceva; considerație, respect, p. ext. atitudine respectuoasă. ◊ Expr. Cu toată stima sau cu stimă, formulă de politețe folosită, de obicei, la încheierea unei scrisori. – Din it. stima. Cf. fr. estime. Vezi definitia »

scoțătúră, scoțătúri, s.f. 1. (înv.) ieșitură proeminentă. 2. (reg.) teren despădurit, pe care se mai văd încă butucii. Vezi definitia »

SPÉRGULĂ s.f. Plantă erbacee cu tulpina păroasă și cu flori albe, care crește prin locuri nisipoase. [< fr. spergule]. Vezi definitia »

ștílfă s.f. (înv.) un anumit fel de țesătură. Vezi definitia »