EXTENSIÚNE s. f. 1. creștere, mărire, dezvoltare, extindere. 2. lărgire a sensului unui cuvânt. 3. (fil.) totalitatea, clasa de obiecte cărora le corespund notele, atributele unui concept sau termen. ◊ (log.) sferă a unei noțiuni. 4. (anat.) mișcare de întindere a membrelor sau a trunchiului. (< fr. extension, lat. extensio) Vezi definitia »

RECLAMAȚIÚNE s.f. v. reclamație. Vezi definitia »

RETROGRESIÚNE s.f. Mișcare în sens invers celui normal sau general. [Pron. -si-u-. / < fr. rétrogression]. Vezi definitia »

ELOCUȚIÚNE, elocuțiuni, s. f. 1. Mod de a se exprima gândirea prin cuvinte. ♦ Alegerea și așezarea cuvintelor într-un discurs. 2. Parte a retoricii care tratează despre stilul unui discurs. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. élocution, lat. elocutio, -onis. Vezi definitia »

PROBAȚIÚNE s. f. 1. (jur.) acțiunea de a proba (1); dovedire; dovadă. 2. timp pentru noviciat. (< fr. probation, lat. probatio) Vezi definitia »