TROFÉU, trofee, s. n. 1. (În antichitate) Armura unui dușman învins, așezată de obicei pe un trunchi de copac, în semn de victorie; p. ext. monument ridicat în amintirea unei victorii sau în cinstea unui erou, pe care se așezau de obicei armele învinsului. 2. Pradă de război luată de la un inamic. 3. Parte a unui animal vânat păstrată pentru valoarea sau frumusețea ei. 4. Cupă, obiect ornamental oferit învingătorului într-o întrecere sportivă. – Din fr. trophée. Vezi definitia »

AMENTACÉU, -ÉE I. adj. amentiform. II. s. f. pl. familie de plante dicotiledonate lemnoase, cu flori apetale, dispuse în ament. (< fr. amentacé/es/) Vezi definitia »

PERIGÉU, perigee, s. n. Punct în care un astru sau un satelit artificial aflat în mișcare orbitală se găsește cel mai aproape de pământ. ♦ Moment, timp în care astrul sau satelitul se află în acest punct. – Din fr. périgée, lat. perigaeum. Vezi definitia »

CORIACÉU, -ÉE, coriacei, -ee, adj. Care are constituția, aspectul pielii; tare ca o piele. ♦ Fig. Tenace, dur, zgârcit. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. coriacé, lat. coriaceus. Vezi definitia »

șuldéu, șuldéi, s.m.m (reg.) 1. purcel (până la un an). 2. iepure (până la un an); vătui. Vezi definitia »