ȘPÍGHEL s. n. Fontă cu adaos de siliciu și mangan, folosită la fabricarea oțelurilor dure. – Din germ. Spiegel[eisen]. Vezi definitia »

AȚEL, com. în jud. Sibiu; 4.120 loc. (1991). Expl. de nisipuri. Stație de c. f. Biserică fortificată (sec. 14-15). Vezi definitia »

BUCĂȚÉL s. m. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele inferioare răsucite în formă de sul și cu flori roșietice sau violacee (Agrostis canina). – Din bucățea (prin substituire de sufix). Vezi definitia »

STOLNICÉL, stolnicei, s. m. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Dregător domnesc, subaltern al stolnicului, care strângea dijma din pește. – Stolnic + suf. -el. Vezi definitia »

ȘEPTÉL, șepteluri, s. n. Totalitatea animalelor domestice crescute într-o gospodărie, într-o comună, într-o țară (pentru a obține un beneficiu economic). – Din fr. cheptel. Vezi definitia »