CÓCĂ³ s. f. (În graiul copiilor sau ca termen dezmierdător cu care ne adresăm lor) Copil mic. – Creație infantilă. Cf. scr. koka, it. cucco. Vezi definitia »

VRĂBIÚȚĂ, vrăbiuțe, s. f. Diminutiv al lui vrabie; vrăbioară (1). [Pr.: -bi-u-] – Vrabie + suf. -uță. Vezi definitia »

RADIOREZISTÉNȚĂ, radiorezistențe, s. f. (Med.) Rezistență față de radiațiile nocive. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiorésistance. Vezi definitia »

SCROÁFĂ, scroafe, s. f. 1. Femela porcului (sau a mistrețului). ◊ Expr. S-a suit scroafa în copac, se spune despre un parvenit înfumurat. ◊ Compus: scroafă-de-baltă = pasăre din ordinul picioroangelor, cu pene roșcate, pe alocuri negre (Ardetta minuta). ♦ Epitet injurios la adresa unei femei (nesimțite, fără caracter etc.). 2. Lovitură la jocul de biliard executată rău, dar care, din întâmplare, nimerește bine. – Lat. scrofa. Vezi definitia »

PULMONÁRIȚĂ, pulmonarițe, s. f. (Bot.) Cuscrișor (Pulmonaria officinalis). – Din lat. Pulmonaria [officinalis], numele științific al pulmonariței (după modelul unor cuvinte ca măselariță, săpunariță etc.). Vezi definitia »