STUC s. n. 1. Material de construcție format din mortar și ipsos amestecat cu gelatină, clei și (uneori) cu coloranți minerali, care prin uscare și lustruire capătă aspectul marmurei. 2. Material, sub formă de pastă, folosit pentru decorații arhitectonice, care se prepară dintr-un amestec de var stins vechi, praf de marmură și praf de cretă. [Var.: (înv.) ștuc s. n.] – Din it. stucco, germ. Stuck, fr. stuc. Vezi definitia »

ghiurlúc s.m. (reg.) 1. o buruiană. 2. o pășune. Vezi definitia »

SUNDÚC, sunduce, s. n. (Reg.) Ladă, cufăr; casetă. – Din tc. sandik. Vezi definitia »

NANSÚC s. n. țesătură foarte subțire de bumbac sau de mătase. (< fr. nansouk) Vezi definitia »

tuzlúc (-ci), s. m. – Tureatcă, pulpar. Tc. tuzluc (Șeineanu, II, 371; Lokotsch 2094), cf. ngr. τουζλούϰι, alb., bg., sb. tuzluk. Vezi definitia »