SAVÚRĂ s.f. Material pietros granulat, rezultat din concasarea rocilor, care se întrebuințează la macadamuri și la prepararea asfaltului. ♦ (Mar.) Lest. [< ngr. savura, cf. it. zavorra]. Vezi definitia »

PLANTÚLĂ, plantule, s. f. Plantă mică, nedezvoltată, abia ieșită din sămânță. – Din fr. plantule. Vezi definitia »

PERSOÁNĂ s.f. 1. Ființă omenească; om; individ, ins. ♦ În persoană = a) personal, însuși; b) în carne și oase. ♦ (Jur.) Persoană fizică = om privit ca subiect cu drepturi și obligații; persoană juridică = întreprindere, instituție etc. căreia legea îi acordă drepturi și datorii, fiind recunoscută ca subiect de drept. 2. Categorie gramaticală a pronumelui și a conjugării verbelor, care indică pe vorbitor, pe cel căruia i se adresează sau pe cei despre care se vorbește. [< lat. persona, cf. it. persona, fr. personne]. Vezi definitia »

ACTORÍȚĂ, actorițe, s. f. (Înv.) Actriță. – Din actor + suf. -iță. Vezi definitia »

CERÍNȚĂ, cerințe, s. f. Nevoie; pretenție; exigență. – Cere + suf. -ință. Vezi definitia »