cánură (canuri), s. f. – Fibre sau resturi de fire de lînă, in sau cînepă, care cad la dărăcit; se folosesc pentru țesături mai groase sau pentru pînza de sac. – Mr. canură. Lat. cannŭla „trestioară”. (P. Papahagi, Notițe, 14; REW 1609; Pascu, I, 56; cf. DAR); cf. ven. kanula, friul. kánula, tarent. kanolo, cu sensul etimologic. Înainte, Tiktin (urmat de Pușcariu 268) se gîndise la un der. al vb. lat. carĕre „a scărmăna”, de tipul *carŭla, cu rezultat rom. disimilat; ipoteză puțin probabilă. Din rom. a trecut în ngr. ϰάνουρα, bg., sb. kanura (Romansky, Jb., XV, 110; Berneker 483; Capidan, Raporturile, 204). Vezi definitia »

PÓZĂ, poze, s. f. 1. Atitudine pe care cineva și-o impune; ținută, poziție. ◊ Expr. A(-și) lua o poză = a adopta o atitudine afectată pentru a produce impresie. ♦ (Rar) Fel, mod, chip, procedeu. 2. (Pop. și fam.) Fotografie. ♦ Ilustrație, reproducere. – Din fr. pose. Vezi definitia »

GHIPSOTÉCĂ s. f. 1. colecție de statuete și de plăci ornamentale de ghips. 2. loc special amenajat pentru păstrarea ghipsotecii (1). (< fr. gypsothèque) Vezi definitia »

METEOROGRÁMĂ s.f. Diagramă reprezentând grafic un fenomen atmosferic observat în timp. [Var. meteogramă s.f. / < fr. météorogramme]. Vezi definitia »

CARDIOPTÓZĂ s. f. deplasare în jos a inimii. (< fr. cardioptose) Vezi definitia »