INHIBÍȚIE s.f. Actul de a (se) inhiba; frânare, suprimare pe cale nervoasă a unei funcții. ♦ (Chim.) Oprire sau încetinire a unei reacții cu ajutorul inhibitorilor. [Gen. -iei, var. inhibițiune s.f. / cf. fr. inhibition]. Vezi definitia »

CHEILORAFÍE s. f. sutură a unei buze. (< fr. chéilorraphie) Vezi definitia »

SUPERSTÍȚIE, superstiții, s. f. Prejudecată care decurge din credința în spirite bune și rele, în farmece și vrăji, în semne prevestitoare, în numere fatidice sau în alte rămășițe ale animismului și ale magiei; p. ext. practică superstițioasă. – Din fr. superstition, lat. superstitio. Vezi definitia »

HIDROCEFALÍE s.f. Boală manifestată printr-o îngrămădire de lichid seros în membranele creierului; hidropizie encefalică. [Gen. -iei. / < fr. hydrocéphalie, cf. gr. hydor – apă, kephale – cap]. Vezi definitia »

INCRUSTÁȚIE, incrustații, s. f. 1. Procedeu de fixare în suprafața unui material a altui material, de obicei mai prețios. 2. Ornament înfipt pe suprafața unui obiect. 3. Crustă de săruri care s-au depus, în anumite condiții, pe suprafața unui corp. [Var.: încrustáție, (înv.) încrustațiúne s. f.] – Din fr. incrustation. Vezi definitia »