purgamént, purgaménte, s.n. (înv.) 1. curățare, eliminare. 2. purgativ. Vezi definitia »

client -ă, clienți, -te s. m., s. f. (intl.) 1. victimă potențială a unui hoț. 2. infractor căutat de poliție. 3. ins, tip, individ (protagonist al unei narațiuni argotice). Vezi definitia »

PLEDÁNT, -Ă adj. care pledează într-un proces. (< fr. plaidant) Vezi definitia »

INTRIGÁNT, -Ă, intriganți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care face sau bagă intrigi (1). – Din fr. intrigant. Vezi definitia »

EPOLMÉNT s. n. 1. terasament care protejează o gură de foc și servanții, contra loviturilor inamicului. 2. (constr.) zid de susținere. (< fr. épaulement) Vezi definitia »