Definita cuvantului tăinuitor
TĂINUITÓR, -OÁRE, tăinuitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care tăinuiește, care ascunde ceva. 2. S. m. și f. Persoană care tăinuiește fapta unui răufăcător, care adăpostește o persoană urmărită de justiție sau ascunde lucruri furate, mărfuri de contrabandă etc. [Pr.: -nu-i-] – Tăinui + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu tăinuitor
subservitór, subservitoáre, s.m. și f. (înv.) infirmier. Vezi definitia »
EXHAUSTÓR s. n. 1. ventilator centrifugal pentru aspirarea și evacuarea aerului sau a altor gaze din încăperi închise. 2. aparat pentru a ridica un lichid dintr-un rezervor plasat mai jos. ◊ dispozitiv pentru alimentarea cu carburant a carburatorului. (< fr. exhausteur) Vezi definitia »
RADIOLOCATÓR, radiolocatoare, s. n. Instalație radar. [Pr.: -di-o-] – Din rus. radiolokator, engl. radiolocator. Vezi definitia »
ROITÓR, -OÁRE, roitori, -oare, adj. Care roiește. [Pr.: ro-i-] – Roi3 + suf. -tor. Vezi definitia »
SUCITÓR, sucitoare, s. n. 1. Sul neted de lemn, cu care se întinde și se subțiază foaia de aluat pentru plăcintă, tăiței, etc.; vergea. 2. Dispozitiv de lemn sau de metal la ferăstrău, la războiul de țesut etc., care, prin învârtire, slăbește sau strânge o legătură. – Suci + suf. -tor. Vezi definitia »