Definita cuvantului tăinuitor
TĂINUITÓR, -OÁRE, tăinuitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care tăinuiește, care ascunde ceva. 2. S. m. și f. Persoană care tăinuiește fapta unui răufăcător, care adăpostește o persoană urmărită de justiție sau ascunde lucruri furate, mărfuri de contrabandă etc. [Pr.: -nu-i-] – Tăinui + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu tăinuitor
EFUZÓR, efuzoare, s. n. Tub cu secțiune crescătoare, utilizat pentru accelerarea scurgerii unui gaz. – Din efuziune. Vezi definitia »
CROMOFÓR s.m. (Fiz.) Grup de atomi care, introduși în molecula unei substanțe, o colorează. ♦ Cromatofor. [< fr. chromophore]. Vezi definitia »
ÎNFRICOȘĂTÓR, -OÁRE, înfricoșători, -oare, adj. Care provoacă sau inspiră frică; îngrozitor, înspăimântător, abominabil, groaznic. – Înfricoșa + suf. -ător. Vezi definitia »
CUANTIFICATÓR s. m. 1. operator logic prin care se fixează sfera de aplicativitate a unei variabile într-o anumită expresie. 2. (mat.) fiecare dintre simbolurile care arată dacă o proprietate se aplică tuturor elementelor unei mulțimi sau numai unora dintre ele. 3. (lingv.) denumire dată determinanților care indică cantitatea prin care un nume este definit. (< fr. quantificateur) Vezi definitia »
DISJUNCTÓR s.n. Dispozitiv care întrerupe automat circuitul electric conform cerințelor unei funcționări corecte. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. disjoncteur]. Vezi definitia »