sfâștóc, -oácă, s.n., s.m. și f. (reg.) 1. (s.n.) obiect sau rest dintr-un obiect de dimensiuni reduse. 2. (s.m. și f.) copil vioi, neastâmpărat. Vezi definitia »

loc ud Vezi definitia »

COC² s. m. bacterie de formă sferică. (< germ. Kokke, gr. kokkos, boabă) Vezi definitia »

folomóc s.n. (reg., înv.) ghemuit, mototol, golomoz. Vezi definitia »

prooróc (prooróci), s. m. – Profet. – Var. proroc și der. Mr. pruuroc. Sl. prorokŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Cihac, II, 295). Rezultatul oo ‹ o a fost explicat de Graur, BL, III, 50, drept „brisure” a vocalei între doi r; dar situațiile invocate nu sînt convingătoare, cf. creer, greer, proor. Pentru ca „brisure” să fie efectivă, ca în cazul de față, ar trebui să se adauge condiția unui o posterior; astfel ar fi vorba mai curînd de o disimilare vocalică, cf. prolog, care se pronunță vulgar proolog. – Der. prooroci, vb. (a profetiza, a prezice); proorocie, s. f. (profețire); proorociță, s. f. (profetesă), din sl. proročica; proorocesc, adj. (profetic); proorocea, s. f. (Olt., ultima recitare pe care o fac colindătorii de la Crăciun după ce au colindat); prorocestvui, vb. (înv., a prezice), din sl. proročistovovati. Vezi definitia »