DOBITÓC, -OÁCĂ, dobitoci, -oace, subst., adj. 1. S. n. Animal patruped (domestic). 2. S. m. și f., adj. (Peior.) (Om) care este lipsit de inteligență sau de bun-simț. – Din sl. dobytŭkŭ. Vezi definitia »

glomotóc, glomotoáce, s.n. (reg.) bulgăre (de pământ, de zăpadă). Vezi definitia »

șișóc, șișócuri, s.n. (reg.) coif, cască. Vezi definitia »

STÁRTBLOC s.n. aparat folosit de alergătorii de viteză pentru plecări. (< engl. starting-blok) Vezi definitia »

COC², cocuri, s. n. Pieptănătură femeiască cu părul strâns sau împletit și răsucit la ceafă sau în creștetul capului; conci. – Din fr. coque [de cheveux]. Vezi definitia »