RUPT¹ s.n. ~ 2. (În loc.) (Nici) În ruptul capului = ~ . Cu ruptul sau cu rupta = cu ridicata, cu toptanul, cu ghiotura; ~ . Pe rupte sau pe ruptele(a) = cu mare intensitate, din răsputeri, pe brânci. Muncește pe rupte. [Forme gramaticale: ~ , ruptelea] Vezi definitia »

PRECÉPT s. n. principiu, învățătură morală; normă, regulă de conduită. ◊ sfat, recomandare. (< fr. précepte, lat. praeceptum) Vezi definitia »

a pica cu fapt expr. (intl.) a fi prins în flagrant delict. Vezi definitia »

SEPT¹- elem. „șapte”. (< fr. sept-, cf. lat. septem) Vezi definitia »

fapt neasteptat, aberant si capital care intervine in procesul de cercetare Vezi definitia »