CĂLDÁRE, căldări, s. f. I. Vas mare tronconic sau cilindric, prevăzut cu o toartă la partea superioară, folosit pentru păstrarea și transportul materialelor lichide, pulverulente sau granuloase; găleată. ◊ Căldare de abur = instalație (la locomotive, locomobile, vapoare etc.) cu ajutorul căreia se trece apa, sub acțiunea căldurii, din faza lichidă în vapori cu o presiune mai mare decât cea atmosferică; cazan cu abur. Căldare de rachiu = alambic pentru distilarea rachiului. ♦ Conținutul unei căldări (1). II. (Geogr.) Depresiune circulară cu versante prăpăstioase în zona munților înalți; scobitură în albiile apelor curgătoare, la baza unei cascade; cazan. ◊ Căldare glaciară = circ glaciar. – Lat. caldaria. Vezi definitia »

TEMPERÁRE s.f. Acțiunea de a tempera și rezultatul ei. [< tempera]. Vezi definitia »

DEZAGREGÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) dezagrega. 2. transformare chimică a unui material sau a unei substanțe, insolubile în dizolvanți obișnuiți, în substanțe dintre care cel puțin una este solubilă. 3. distrugere a stării de coeziune a unei roci sub acțiunea agenților geomorfologici externi. (< dezagrega) Vezi definitia »

REVOLTÁRE s.f. Faptul de a (se) revolta. [< revolta]. Vezi definitia »

REÎNVESTÍRE s. f. v. reînvesti. [DOOM 2] Vezi definitia »