ALEGĂDUÍ, alegăduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îndestula, a mulțumi pe cineva. – Magh. elégedni. Vezi definitia »

ALCĂTUͲ, alcătuiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A cădea la învoială; a se înțelege. Așteaptă negustorii cu care m-am alcătuit (SADOVEANU). – Magh. alkudni. Vezi definitia »

bárba-împărátului (plantă) s. f. art., g.-d. art. bắrbii-împărátului Vezi definitia »

întălăluí, întălăluiésc, vb. IV refl. (înv.) 1. a se da în dragoste cu cineva, a se îngurlui. 2. a se uni cu cineva pentru anumite interese. Vezi definitia »

șfaițuí vb. IV (reg.; despre mobilă) a lustrui. Vezi definitia »