caraúl (-li), s. m. – 1. Santinelă, gardă. – 2. Paznic de noapte. – 3. (Înv.) Pedeapsă școlară care consta în a obliga un elev să stea în picioare, într-un colț al clasei. – Var. caraulă, s. f. Mr. cărăule, megl. cărăul. Tc. karaul (Roesler 595; Șeineanu, II, 89; Meyer 177; Lokotsch 1078; Ronzevalle 138); cf. ngr. ϰαραούλι, alb. karaujl, bg. karaul, sb. karaula. Vezi definitia »

Singurul cuvant care te umple-n gura;membru' de sub patura de origine bizar,il are in pantalon orice cacanar. Vezi definitia »

a-și împărți ridichea și covrigul expr. (intl.) a împărți în mod egal bunurile furate. Vezi definitia »

ICONODÚL, -Ă s. m. f. 1. adept al cultului icoanelor. 2. (fig.) cel care acceptă integral, fără spirit critic, autoritatea unei valori consacrate. (< fr. iconodule) Vezi definitia »

sălăgeánul s.n. art. (reg.) numele unui dans popular de perechi; melodie după care se execută acest dans. Vezi definitia »