ȘIRÁG, șiraguri, s. n. 1. Șir (1). ◊ Loc. adv. În șirag = unul după altul. ♦ Grup de soldați așezați în linie de bătaie. 2. Mulțime de mărgele înșirate pe un fir pentru a fi purtate ca podoabă la gât. ♦ Mulțime de obiecte de același fel, înșirate ca mărgelele pe un fir (de sfoară sau pe o sârmă). [Var.: șireág s. n.] – Din magh. sereg „mulțime, trupă” (cu unele sensuri după șir). Cf. pol. szereg. Vezi definitia »

SAPROFÁG, -Ă, saprofagi, -ge, adj. (Biol.; despre animale) Care se hrănește cu materii organice în descompunere. – Din fr. saprophage. Vezi definitia »

zoofág adj. m. pl. zoofági; f. zoofágă, pl. zoofáge Vezi definitia »

VÂRCOLÁG s. m. v. vârcolac. Vezi definitia »

DENDROFÁG, -Ă adj. (despre insecte) care se hrănește cu țesutul lemnos al arborilor. (< lat. dendrophagus) Vezi definitia »