VINÚȚ, vinuțuri, s. n. (Pop.) Vinișor. – Vin + suf. -uț. Vezi definitia »

tortoréț, tortoréți, s.m. (reg.) făcăleț; lemn rotund, nedespicat. Vezi definitia »

RĂCULÉȚ, răculeți, s. m. 1. (Zool.) Răcușor. 2. Plantă erbacee târâtoare cu flori albe-roșietice, al cărei rizom are proprietăți diuretice și depurative (Polygonum bistorta). – Rac + suf. -uleț. Vezi definitia »

VOINICÚȚ, -Ă, voinicuți, -e, s. m. și f. Diminutiv al lui voinic. – Voinic + suf. -uț. Vezi definitia »

pestilénț s.m. (înv.) plantă erbacee, cu flori albe-gălbui dispuse în mici capitule; cucuruz. Vezi definitia »