Definita cuvantului căimăcămie
CĂIMĂCĂMIE (‹ caimacam) s. f. 1. (În Țara Românească și în Moldova) Formă de guvernare provizoriu instituită în timpul cît scaunul domnesc rămînea vacant sau pe timpul absenței domnitorului; locotenență domnească; p. ext. timpul cît dura această formă de guvernămînt. 2. Căimăcămia Craiovei = locotenența banului Craiovei, care din 1761 pînă în 1831 s-a aflat la București, la curtea domnească.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu căimăcămie
TAHIFAGÍE s. f. faptul de a ingera repede alimentele, cu masticație insuficientă. (< fr. tachyphagie) Vezi definitia »
AMFICARPÍE s.f. (Bot.) Proprietate a unor plante de a forma două tipuri de flori și de fructe. [Cf. germ. Amphikarpie < gr. amphi – dublu, karpos – fruct]. Vezi definitia »
CANCELÁRIE s. f. 1. birou, secție a unei instituții administrative. ◊ sală într-o școală, loc de adunare a cadrelor didactice. 2. serviciu în cadrul reprezentanțelor diplomatice și consulare. (< it. cancelleria, rus. kanceliariia) Vezi definitia »
MORFOLOGÍE s. f. 1. Complex de discipline biologice care studiază forma exterioară și structura internă a organismelor plantelor și animalelor. 2. Parte a structurii gramaticale constituită din totalitatea regulilor de modificare a formei cuvintelor în diferitele lor întrebuințări; parte a gramaticii care se ocupă cu studiul acestor reguli. – Din fr. morphologie. Vezi definitia »
PUSTULÁȚIE s.f. (Med.) Acoperire cu pustule. [Gen. -iei. / < fr. pustulation]. Vezi definitia »