VOT, voturi, s. n. 1. Exprimare a opiniei cetățenilor unui stat în legătură cu alegerea reprezentanților lor în organele de conducere; opinie exprimată de membrii unei adunări constituite în legătură cu o candidatură, cu o propunere sau cu o hotărâre; adeziune dată în acest scop. ◊ Vot de încredere (sau de neîncredere) = vot prin care un parlament aprobă (sau respinge) politica guvernului ori un act al acestuia. Drept de vot = drept al alegătorilor de a-și exprima voința pentru alegerea reprezentanților în organele reprezentative ale statului; sufragiu. 2. Mod de adoptare a hotărârilor de către organele de stat, obștești etc. 3. (În sintagma) Vot de blam = sancțiune prin care o colectivitate organizată își manifestă prin vot dezaprobarea față de o acțiune, de o atitudine etc. a unui membru al ei. – Din fr. vote. Vezi definitia »

BAGEHOT, Walter (1826-1877), economist britanic. Fondator și director al revistei „The Economist”; contribuții în studierea pieței financiare, la elaborarea constituției engleze (1867); lucrări de drept și economie („Fizică și politică”). Vezi definitia »

IOT s. n. iod². (< germ. Jot, lat. iota) Vezi definitia »

MAFIÓT, -Ă, mafioți, -te, s. m. și f. Membru al mafiei. – Din mafie. Vezi definitia »

BLANCHOT [blãșó], Maurice (1907-2003), scriitor francez. Opera sa critică stabilește raporturile dintre activitatea creatoare și experiența absenței și a vidului („Spațiul literar”). Vezi definitia »