REFÚGIU s.n. 1. Faptul de a se refugia; timpul petrecut într-un loc ca refugiat. 2. Loc de scăpare, de adăpost împotriva unei primejdii, a unei neplăceri; adăpost, azil. ♦ (Fig.) Consolare, mângâiere. 3. Loc special amenajat în mijlocul unei străzi pentru a feri pe cetățeni de circulația mașinilor, pentru a ușura urcarea în tramvaie etc. [Pron. -giu. / < lat. refugium, cf. fr. refuge]. Vezi definitia »

MARMAZÍU, -ÍE, marmazii, adj. (Reg., despre vin, rar despre rachiu) Purpuriu, roșu-deschis; p. ext. de bună calitate. [Var.: marmanzíu, -íe adj.] – Din naramziu. Vezi definitia »

PROBATÓRIU, -IE adj. Care este propriu să dovedească ceva. // s.n. Procedură de culegere a probelor în justiție. [Pron. -riu, var. probator, -oare adj. / cf. fr. probatoire]. Vezi definitia »

RUBINÍU, -ÍE, rubinii, adj. De culoarea rubinului; rușu-închis; rubinos. ♦ (Substantivat, n.) Vin roșu de culoarea rubinului. – Rubin + suf. -iu. Vezi definitia »

secfíu², secfíi, s.m. (înv.) romaniță-mare. Vezi definitia »