Definita cuvantului călmățui
CĂLMĂȚUI 1. Rîu afluent stg. al Dunării; 145 km. Considerat o veche albie a Buzăului. Izv. la V de municipiul Buzău și străbate Bărăganul de la V la E. Se mai numește C. brăilean. 2. Rîu afl. stg. al Dunării, prin intermediul bălții Suhaia; 134 km. Izv. din C. Boianului. Are curs intermitent, secînd în perioadele secetoase. Se mai numește C. teleormănean.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu călmățui
ȘPRAIȚUÍ vb. tr. a sprijini temporar cu șpraițuri cofrajele unei construcții sau o săpătură. (< germ. spreizen) Vezi definitia »
RĂȘLUÍ, rășluiesc, vb. IV. Tranz. 1. A smulge, a desprinde așchii, părți din ceva. ♦ A descoji, a decortica grăunțe, semințe etc. 2. Fig. A lua, a răpi (prin abuz sau prin violență) o parte din ceva. ♦ A risipi, a irosi, a prăpădi. 3. Fig. A distruge, a pustii, a rade de pe fața pământului (o așezare omenească). – Et. nec. Vezi definitia »
bárba-împărátului (plantă) s. f. art., g.-d. art. bắrbii-împărátului Vezi definitia »
ARESTUÍ vb. IV. v. aresta. Vezi definitia »
ștrăifuí, ștrăifuiésc, vb. IV (reg.) 1. (în forma: ștrefui; despre drumuri forestiere) a acoperi cu traverse de lemn pentru a înlesni târârea buștenilor. 2. (despre bușteni) a târî cu ajutorul animalelor de tracțiune. 3. (refl.; despre cai) a se lovi în mers cu un picior de altul. 4. (refl.; în forma: ștrofui; despre cai) a bate din picioare. Vezi definitia »