mufluí pers. 3 sg. múfluie, vb. IV (reg.) a produce un zgomot specific în timpul mâncării. Vezi definitia »

váca-Dómnului (insectă) s. f. art., g.-d. art. 'vacii-Dómnului Vezi definitia »

țuruí, țuruiésc, vb. IV (reg.) a se scurge (apa, nisipul). Vezi definitia »

RĂȘLUÍ, răsluiésc, vb. IV. Tranz. ~ (din rușui, cu l expresiv) Vezi definitia »

BICIUÍ, biciuiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) lovi cu biciul. ♦ Tranz. A lovi cu ceva (subțire ca biciul), producând usturime; a flagela; a cravașa. 2. Tranz. Fig. A critica, a satiriza fără cruțare. [Prez. ind. și bíciui. - Var.: (reg.) zbiciuí vb. IV] – Bici + suf. -ui. Vezi definitia »